Te-ai prins?

Mă pierd… Alunec printre propriile mâini. Concept uniform de atracție. Aspru și aplecat spre puterea cuvântului . Aspru să-ți vorbesc, nu mi-ar fi de ajuns. Să răscolesc tot ce am. Ura asta roșie ce ți-o port. Roșie de la atâta drag. Dă-mi putere cuvântului . Să te pot conduce pe drumul gândului. Să vezi ce știu și ce îți vreau. Mă întreba:” – De ce? – Pentru că există”. Cel mai simplu “te …”. Da, vreau să te… Cine știe? Poate doar pe titumblr_o9bizej3Qu1vn9bpgo1_540ne. Dar tu spui nu. Și eu vreau da. Și îmi transpui în hexagon ce poți să îmi faci și mă lași așa. Tu te uiți. Eu la fel, pierdut în punct. Aștept să mă tragi de păr. Să te simt nonformal și pierdut. Urma de tine pe un fir. Îl rup din plăcere de durere. E a ta, de aceea.

Poate nu mă pierd. Alerg în premise deprimate. Pariul meu cu min
e. Singurul sigur. Nu știu despre ce. Premise. “Premoniții”. Adevăr scurs în minciună. Pe mine mă adevăr, singură.

Atenția pe jos. Calc pe ea. Și ea e a ta. Eu calc pe ea. Presimt promis. Promit presimt. Vreau și simt. Presimt. Calcă-mă. Pe merit. Lovesc ca să iubesc. Lovesc ca să mă iubești. Aspru să-ți vorbesc. Copilăresc. Atenție. Te-ai prins?

Cu frică, ochi căprui pe negru. Semnat: numele meu rostit de tine pe alb.

 

Kill them with kindness/Omoară-i gentil.

Pe scena.

Stau cu spatele la voi.

Simt cum mă judecați.

Era de așteptat.

Am scris asta din cauza lui

Sau poate datorită ei…

Stau cu spatele la voi și încerc să nu prind fiori.

Dacă m-aș întoarce spre voi,

M-aș pierde în culori.

Aș ticăii și m-aș prăbușii,

Aș alerga afară

Ca să pot să îmi aprind o țigară…

Dar cu respect și stimă zic

Că mi-e greu să fiu aici,

Dar voi continua

Sper că mă veți asculta.

Continue reading Pe scena.

“Aici”

Vreau să știi că sunt aici.
Vreau să știu că nu mă eviți.
Vreau să te țin de mână.
Rar, o dată pe săptămână,
Poate pe lună.

Poți să îmi fii mare.
M-ai izbii ca valurile agitate,
M-ai gâdila ca malul grăbit.
Poate ai dormii din nou
Ca un individ lunatic
Și ai visa în galaxii
Paralel si infinit.
Poate tu îmi vei şoptii,
Doar când în brațe vom fii,
Fără să spui defapt nimic,
Lași căldura ta…
Vorbind.

Trec pe lângă calendar
Și văd ca pe un ceas fugar
Cum noi doi am alergat.
Nu vreau să te opresc.
Vreau să fii mereu alert,
Așa cum ești mereu.
Eu vreau să știi pentru sfârșit
Că eu voi fii aici.
Cât timp tu mă vei primii
Sub acel ce poți să îi spui:
Al tău “aici”.
image

Ca să nu uit…

tumblr_nz1jot6FSJ1snlw9ao4_540.jpg 

  Ți-am scris odată, sper că nu ai văzut. Eram aici și tu acolo… Te aveam, doar pe retină. Te simțeam, doar când îți scriam. Te adoram, când rar te vedeam. Tânjeam când îmi spuneai că mult nu mai stai. Dar ceva din mine nu credea că la mine vei ateriza. Îmi lăsase-și zvon că poate da…dar realitatea nu mă lăsa să cred asta. Te-am pictat în cuvinte, te-am sedus în imaginații, până când timpul s-a scurs, iar eu eram tot aici, unde m-ai lăsat, cu privirea spre cer și gândul aiurea.
Mi-ai dat universul peste cap, mi-ai pus soare, foc, pământ și apă într-o singură vară. M-ai amețit cu aburi de alcool negru și fum verde. M-ai ținu atâtea dimineți de mână, iar eu încă mă uit la tine, când tu dormi și mă întreb dacă e real. Mă întreb dacă nu cumva timpul doar a înghețat în acea noapte de iulie, iar noi defapt să nu fi fost nimic altceva decât o secundă pierdută în atmosferă, două suflete ce dansează, poate, la nesfârșit în ritmul lor lent. O secundă doar pentru noi, ce va dansa până ce sfârșitul nostru va apărea.
Vreau să dansez în continuare, iar ochii tai mari îmi spun că și tu vrei să mă conduci pe această secundă.
P.S. Ți-am scris din nou, sper că nu o să citești.
tumblr_nz1jot6FSJ1snlw9ao1_1280

De la mine pentru…mine.

Hei tu, “Visătoare cu plumb în ochi”,  vreau să îți vorbesc.
Aş dorii să îți spun că e frumos să trăieşti prin scris. E frumos să îți inventezi propria fantezie şi să aibă un fir pe care numai tu îl poți rupe la un moment dat. Ai trăit în iluzii si aluzii, ai scris aproape tot ce era de scris, tot ceea ce ai dorit să auzi şi tot ce ai dorit să ți se întample, dar te-ai gândit la realitate? Te-ai gândit la adevăratul sentiment pe care poți să îl ai în viața reală, când o mică parte din ce ai scris se poate întampla? Eu ştiu că nu, ai trăit cu acest “e prea frumos ca să fie adevărat”. Ei bine este chiar destul de bine să te trezeşti la realitate şi să îți spun: “Stop! De azi trăiesc în realitate!” Crede-mă e uşor, mai ales când începi să rămâi singur, pierzi persoane ce îți colorau pozele, pierzi îmbrățisările de care eşti dependentă, poate te pierzi chiar pe tine. Dar poate asta îți este de ajutor, te-ai găndit la asta? Ştiu că nu…e simplu să îți spui că nu va dura mult şi se va termina, dar uită-te unde suntem. Te-am pierdut din cauza fericirii şi din cauză că nu îmi mai pasă, am ales calea uşoară. Oare ar trebuii să îmi pară rău? Mă gândesc la asta, dar eşti traspunerea mea, partea sensibilă, vulnerabilă…de ce m-aş gândii că e bine? Pentru că vreau să te păstrez pură, inocentă, nostalgică, o visătoare. Nu vreau să te oblig să mai scrii. Am făcut asta şi nu a fost corect. Vreau să simți în continuare, să simți ceea ce simt eu acum, plăcerea de a spune “va fi bine…este bine”. Vreau să fii în stare să suporți ceea ce va urma, pentru că va urma…şi puterea vine din înăuntrul tău, iar tu eşti abisul meu, ce este mai adânc din mine cu pasiune.
Voi apela la tine doar când nu va merge bine…
Cu drag, creierul din spatele
“Visătoarei cu plumb în ochi”.

image

Când am ochii deschişi.

Paranoia,
Mă defineşte.
Sunt un om nebun
Stabil dar şi pierdut.
Ştiu şi nu ştiu,
Nu îmi place, dar prefer încă să încerc.
Mai doare, dar asta îmi place.
Depun efort,
Dar transpir gânduri.
Dorm şi nu prea creez.
Inspir pe toată lumea,
Numai pe mine nu, evident.

Inutil om ce cred că sunt…sau
Inutil om ce cred că aş putea devenii,
Dar intervin cu paranoia
Şi mereu am ştiut
Sau mereu mi-a plăcut să ştiu,
Că e mai corect ceea ce pot gândii,
E mai uşor să procesez,
Mai uşor să cauzez
Stări şi vorbe
Vrute şi nevrute.
Sunt încă palpabilă, îmbrățişez de fel,
Obicei plăcut şi vechi.

Organoleptic mă testez şi reevaluez:
Rămân cu aspect nedefinit,
Cu un miros acrişor,
De consistență uşor ciudată şi plăcută,
Cu o minte de cale lungă,
Ceea ce rezultă o formă ciudată
De stranie fată…
Ce visează
Doar când ochii nu stau să adoarmă…

image